Teoria cuvintelor dispărute

Educația prin cuvânt

Pe ce teorie se sprijină această carte?

Poate că cel mai potrivit lucru pe care aș putea să îl scriu este că se sprijină pe bucuria exprimării. Exprimarea ca parte a fenomenului de vindecare. Cât de firesc este pentru om să caute să dea o formă lizibilă pentru el însuși și pentru aproapele său oceanului lăuntric în care trăiește. Noi oamenii trăim stări, întâmplări, istorii care ne umplu universul lăuntric și vrem să exprimăm prin cuvinte acest adânc inexprimabil, dar nu mereu ne este ușor. Nu e ușor să comunicăm. Vedem asta în fiecare clipă, atunci când trebuie să facem întâmpinări către celălalt. De fapt este atât de greu, o artă pe care poate cineva să spună că o stăpânește definitiv?!


Dar totuși, facem primul pas. Dăm un sens haosului de gânduri care se plimbă neîncetat prin mintea noastră. Apoi facem pasul care urmează: exprimăm aceste gânduri și trăiri în afară. În limba greacă cuvântul mărturisire, exomologo cred, nu am citit în niciun dicționar, dar cred că vrea să spună, adică scot afară un cuvânt care este întocmai cu ceea ce se petrece înlăuntrul meu. Cine poate face lucrul acesta cu ușurință este un fericit. E o mare bucurie să înțelegi ce se petrece în tine, să dai un sens acelei lumi lăuntrice și să găsești cuvintele cele mai potrivite ca să te exprimi în afară.
Trăim în cuvintele noastre, neîncetat. Dacă acestea sunt nepotrivite, ne simțim prost, ne indispune faptul că nu ne-am putut face înțeleși, poate nici măcar în fața noastră înșine.


Deci e o mare bucurie de a găsi cuvintele cele mai potrivite și de a un sens lumii prin povestirile noastre, prin relatările pe care le facem despre cele ce se petrec în afara și înlăuntrul nostru.


Cam spre aceste lucruri ar dori să îi înspire cartea aceasta pe copii. Să depășească muțenia dureroasă în care adesea trăiesc, chiar dacă sunt împresurați de vorbe multe.
Vom avea cuvintele. Uneltele. Dar rămâne o întrebarea esențială: Ce facem cu ele? Ce sens dam vieții? Nu este indiferent orice sens. Aceasta este altă poveste.

Să nu dispară lumea , azi transmitem doar informații. Vă rog frumos, timpul este scurt, nu avem timp de detalii. Este o metafora foarte frumoasă în literatură, aceea a locului poveștii ca loc plin de lumină. Mai bine să cauți acolo unde este lumină, chiar dacă obiectul pierdut pare că se află în afara acestui spațiu, pentru că în întuneric nu vei găsi nimic. Numai în lumină poate cineva să găsească mărgăritarul cel de mult preț.

Avem nevoie de lumină, trebuie să căutăm această lumină care se află în sensul cuvintelor, care nu se poate găsi prin automatismele noastre nervoase, aceste acte reflexe ale măduvei spinării. Lumina unește obiectele și dă sens. În întuneric este haos. Cuvintele și poveștile luminează în întuneric și dintr-o dată toate lucrurile au sens. Când lucrurile au sens poți face ce vrei, să trăiești, să mori, ești fericit, că totul are un sens. Cred că trebuie să găsim aceste cuvinte care au sens, să le căutăm, să ne exprimăm ceea ce nu cunoaștem din întunericul din noi, să îl luminăm. Cât de greu este atunci când ai vrea să te rogi dar nu îți găsești cuvintele. E groaznic. Dar odată găsite, se deschid porii și începi să respiri, Dumnezeu înțelege ce vrei să spui pentru că vorbești o limbă care are sens. Moșirea spre lumina, spre sens.

Metafora vieții nevăzute. Există o viață văzută și una nevăzută. La fel cum există o viață văzută a trupului și una nevăzută. În clipa aceasta mă vedeți cum vorbesc, cum fac câteva gesturi, stau vă privesc, dar în timpul acesta în mine are loc o mișcare foarte intensă, inima bate, sângele circulă prin vene și duce ingredientele unde este nevoie de ele, în suta de miliarde de neuroni din cutia aceasta au loc tot felul de procese chimice și electrice, e teribil ce se petrece. Dar toate acestea nu se văd. Abia atunci când pui stetoscopul pe o venă sau pe o arteră auzi activitatea intensă care se desfășoară în tine, fără ca măcar tu să realizezi acest lucru.

Așa este și cu viața aceasta a cuvintelor. Avem o latură văzută, carcasa lor, aceasta automată, dar există și o sevă care trece prin cuvintele noastre de la unul la altul și care ne unește inimile sau ni le dezbină, mie scriitorului cu tine cititorule, aceasta este o comunicare care nu se vede. Poate că știți, că inimile care se iubesc comunică și altfel decât prin undele sonore, la vedere. Și sunt aici diferite nivele ale acestei comunicări, de la o simplă empatie, până la o empatie foarte adâncă. Așa este și cu aceste cuvinte pe care încercăm să le scoatem din noi ca pe niște vehicule, să ducă sensul, sau trăirea mea la tine. Într-un fel toți suntem scriitori tăcuți în inimile noastre, dar nu toți reușim să exprimăm această tăcere. Și cred că un scriitor bun este acela care găsește cuvintele cele mai potrivite ca să exprime inexprimabilul din inima sa. Am întâlnit oameni care trăiesc un lucru, o stare, și spun că ceea ce au trăit a fost extraordinar, dar nu reușesc să exprime ceea ce simt, nu găsesc cuvintele potrivite. Și asta îi doare, îi ține ca într-o celulă. Nu înseamnă neapărat că trebuie să exprimi către un altul. Important este să poți să te exprimi.

Ce am încercat să fac prin această carte. Să îi ajut pe cei mici, dar și pe cei mari, să pornească motorul acesta al inspirației, pentru a găsi cuvintele potrivite care să ne ajute să stabilim aceste punți între noi. Consider că poate cea mai mare durere a omului de azi este incapacitatea de a comunica, de a împărtăși înțelesuri, sensuri adevărate, personale cu celălalt. Celălalt a devenit un iad pentru noi fiindcă am pierdut sensul împărtășirii, am pierdut uneltele de înțelegere, același sens al cuvintelor, și așa nu mai reușim să ne împărtășim unii de alții. Și una din cauze, poate cea mai importantă, este aceea că încet-încet, din diverse cauze, unealta cu care stabileam aceste punți s-a uzat. E vorba despre folosirea cuvintelor. Binenețeles că ne putem împărtăși unii de alții, fără cuvinte, sau prin cuvinte tăcute, sau prin tăcere, dar dispariția cuvintelor care au putere de împărtășire, este un simptom care pune un diagnostic: pierdem capacitatea de a intra în legătură. Pierdem sensul. Și fără sens, nimic nu are sens. Cum putem salva această situație? Simplu, hai să începem să reparăm aceste unelte minunate, aceste bărcuțe care sunt cuvintele. Să le recondiționăm, să redevenim atenți la ce se întâmplă cu poveștile noastre, să intrăm într-o mișcare de rezistență împotriva sărăcirii vieții noastre. Nu putem face foarte mult, dar ceva putem face. E ceea ce am îndemnat în introducere.

De foarte multe ori nu ne găsim cuvintele sau ne interpretăm greșit cuvintele și ajungem să nu ne mai înțelegem și atunci viața noastră comunicativă devină un chin. Un chin groaznic, eu am spus ceva, tu nu ai înțeles, nu ai înțeles. Nu ai înțeles. N-ai înțeles…EEh, acum ai înțeles. Acum găsit cuvântul potrivit. am găsit o făgăduință, am găsit un tâlc, am reușit să-ți spun o poveste care să aibă sens și pentru mine și pentru tine. Să te inspir să îți găsești cuvintele cele mai bune, cele mai potrivite, ca inexprimabilul din tine, trăirea ta de-o secundă, preț de-un fulg, sau de-un fulger, să își găsească expresia prin cuvânt, toți trebuie să fim niște mici poeți între noi, pentru a putea să ne înțelegem. Pe noi înșine și unii cu alții. Niște glăsuitori de cuvinte care să aibă sens pentru tine.

În consecință se vor rupe și niște legături între noi și copiii noștrii.

Cred că esența unei bune educații este împărtășirea acelorași valori. O cultură comună. Sunt părinți care se plâng că nu mai reușesc să comunice cu copiii lor, dar oare în aceste cazuri mai există o cultură comună care să facă comunicarea o plăcere. Adică cultural vorbind, noi mai suntem compatibili cu copiii noștri? Binenețeles că răspunsul este dificil. Dacă spunem albastru, copiii vor vedea aceleași lucruri pe care le vedem și noi? Noi vedem cer, ei ce văd? Dacă am trăit împreună în ultimii zece ani, vor vedea și ei cer. Albastru-cer. Cerul este albastru.


Dacă însă între timp, noi am fost absenți, atunci albastră va fi pielea, inima, tot ce se poate colora pe un ecran. Altcineva, orbitând în jurul lor, i-a hrănit cu înțelesuri. Alte înțelesuri decât cele care ne-au hrănit pe noi. Și în general acest altcineva este imposibil de controlat pentru că el a invadat spațiul nostru intim prin mijloace care nu se văd cu ochiul. Niște unde. Niște waves.


Nu putem însă ajunge la o cultură comună dacă spațiul în care comunicăm nu mai funcționează. Spațiul comunicării este limba. Ca să putem comunica avem nevoie de aceeași limbă, în primul rând. Vor fi și alte obstacole în calea comunicării, dar primul și cel mai important este să avem aceleași cuvinte, cu aceleași sensuri.


Dacă v-aș vorbi acum, gândiți-vă dacă din secunda aceasta undele sonore ar înceta să mai funcționeze corect ca să mă puteți auzi. Din clipa aceea a încetat orice transmitere, orice comunicare între noi. Și ceea ce e mai grav, încetează și împărtășirea noastră sufletească. Aceasta este o parte a alienării pe care o trăim astăzi.


Și atunci trebuie să reparăm această fisură, această erodare a legăturii. Să petrecem împreună timp, folosind o limbă comună. Aceleași cuvinte, aceleași înțelesuri. Iubirea e iubire?

Deci o bună educație are nevoie de o cultură comună, de o limbă comună, plină de cuvinte cu aceleași înțelesuri. Aceasta se poate realiza inspirându-ne și din modul de viață comunitar care a dispărut. E o idee! Viața intensă în familie, cu toate capriciile și dificultățile ei.

Dacă vom înceta de a mai avea aceleași cuvinte ca și copiii noștrii și aceleași sensuri, într-o bună zi, și asta se întâmplă deja, această legătură între noi se va stinge. Este simplu. Binențeles nu este vorba numai de cuvinte ci de tot ce înseamnă împărtășirea noastră prin cuvânt, ieșirea noastră în afara noastră, relatările pe care le facem zilnic, poveștile, sensul pe care îl dăm experienței noastre imediate, bucuriei, suferinței șamd dar care fundamental se sprijină pe cuvânt și pe sensul său.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s