Discriminare. Filtre. Limite

În epoca comunicării invazive și a multiplicării informaționale, al cărui spațiu este prin excelență tocmai acesta unde scriu, deciziile cele mai simple de tip „mă uit” sau „nu mă uit”, „deschid” sau „nu deschid” devin capitale pentru viața fiecăruia. Aceste minuscule decizii pe care le luăm neîncetat în fața Internetului ne vor determina în continuare ca ființe pentru că ne (re sau de) formează, ne (re)educă.

Din cauza fenomenului continuu de producție de noutăți pe toate planurile omul este forțat să sufere un proces continuu și adesea agresiv de formare culturală chiar și după vârstă de la care primele roade ale cunoașterii ar fi trebuit deja culese (25 de ani?).
Suntem în situația absurdă a unui pom asupra căruia se injectează în mod artificial nutrienți, nemaidându-i-se ocazia să producă și fructe. Sau a unui culturist excesiv anabolizat până la infertilitate.

Conștiința umană este afectată tot mai acut de un număr foarte mare de stimuli și informație, prin urmare rolul DISCRIMINĂRII CONȚINUTULUI a devenit foarte important. Altfel riști să ajungi la balamuc.

Dacă în trecut nevoia unui filtru pentru informații era foarte redusă, și dimpotrivă simțeam că „nu avem acces la informații” acum IMPORTANȚA UNUI FILTRU a devenit capitală. Aproape că devine mai important filtrul decât conținutul filtrat. Cineva a dat un sfat la sfârșitul unei conferințe: „VREȚI SĂ FIȚI LIBERI? PUNEȚI-VĂ LIMITE!”
Dacă înainte exista o sete de informații și cultură, astăzi omul începe tot mai mult să simtă diversitatea ca pe o agresiune, să simtă că pur și simplu amețește și i se face rău. Nu suntem departe de a vărsa afară tot ceea ce am acumulat. Asimilarea hranei a devenit imposibilă pentru că este sufocată de continua îngurgitare. Asimilarea înseamnă să dăm un sens comun îngrămădirii de evenimente, lucruri, informații, etc, dar cine mai este interesat de așa ceva? Cine mai poate da un sens comun acestei pulverizări?
Înainte de a sucomba printr-o ocluzie intestinală, am putea face ceva. Am putea institui fiecare, la nivel personal, un filtru puternic de discriminare a ceea ce acceptăm sau respingem ca stimul și ca informație, înainte însă chiar de a deschide informația, canalul de comunicare. Un fel de triere oarbă pe baza unor principii simple, pe care fiecare să și le stabilească.

Binențeles că în procesul de tortură prin hrănire forțată la care suntem supuși nu este de vină numai vascularizarea haotică a Internetului, ci întregul nostru mod de viață contemporan, dar cred că internetul deține primul rol.

De aici am putea începe.

Cu Discriminare, cu Filtre și cu Limite. DFL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s