Viaţa aceasta este doar un pretext

În amintirea pr Emilianos

Viaţa noastră, cu toate întâmplările ei mărunte, este doar un pretext. Ea nu face decât să slujească unei alte vieţi. Viaţa aceasta pământească este doar o înşiruire de istorii neînsemnate care sunt importante doar pentru legătura lor cu viaţa cea adevărată pe care o așteptăm.

Tot ceea ce facem noi, toate faptele noastre bune, tot ce ni se întâmplă de-a lungul unei zile, toate bolile şi micile noastre slujiri, chiar şi marile noastre păcate, până la urmă n-au alt rost decât acela de a le putea folosi ca pe nişte vehicule care să ne ducă către adevărata viaţă, care este Hristos. Dacă cineva se uită cu seriozitate și atenție, vede că în spatele acestei vieţi mărunte şi văzute, se ascunde o alta nevăzută și măreaţă. Și înțelege că este chemat acolo.

Spre exemplu, fii atent un pic. Iată, acum nu dau cu aspiratorul, nu scriu un mail, nu spăl vasele, nu dau un telefon, nu conduc maşina, nu vorbesc cu un client, nu verific nişte produse, nu aştept la primărie, acum nu semnez un contract, nu sunt la cumpărături, nu spăl un copil, nu fac o ciorbă. Acum de fapt, chiar în timp ce se petrec aceste mărunţişuri exterioare, inima mea înțelege că viața cea adevărată este în altă parte, într-o împărăție care s-a apropiat de noi.

Acestea sunt doar nişte detalii fără consistenţă, clipe zidite ce trec, pretexte pentru viaţa adevărată care este trăirea prezenţei neîncetate a lui Dumnezeu. De îndată însă ce le dăm importanţă, duhul nostru se lipeşte de ele şi pierdem simţirea Lui.

Fiecare făptuire, fiecare întâlnire, fie cu un om, fie cu un necaz, cu o boală sau cu o bucurie, ele în sine nu sunt nimic. Ele capătă însemnătate numai dacă le primim ca ocazii, ca răsăriri ale lui Dumnezeu în viaţa noastră, răstimpuri preţioase de a Îl cunoaşte mai îndeaproape, de ne împărtăşi de prezenţa Sa.

Şi dacă viaţa aceasta este doar un pretext atunci toate necazurile şi încercările prin care trecem pierd importanţa lor apăsătoare şi se fac prilejuri de veselie.

Dar dacă însă nu le-am primit aşa, atunci, la sfârşit va spune Dumnezeu : -De ce ai tot cârtit, căci toate cele petrecute în viaţa ta n-au fost decât mâinile Mele întinse către tine copilul Meu! De ce nu ai primit îmbrăţişarea Mea? De ce te-ai înnegurat şi m-ai dispreţuit? De ce ai pus preţ pe cele ieftine şi ai lăsat pe cele nepreţuite?

Să privim deci spre crucea lui Hristos cu mult mai multă sete decât priveşte un beţiv sticla cea veselitoare.

Dar pentru că încă nu am văzut Soarele, ne este cu adevărat imposibil să facem aceasta. Maica Domnului ajută tu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s