Vezi-mă, Doamne

„Ochii lui Dumnezeu care ne privesc sunt cei care ne sfinţesc. În realitate, nu faptele noastre exterioare în sine sunt cele care ne sfinţesc, ci Harul lui Dumnezeu, care veghează asupra celor care fac voia Sa”. Este o învățătură a Sfântului Grigorie care mă inspiră mult.

Báôïðáéäéïî1

Ce înțeleg de aici? Că putem trăi scăldaţi în lumină necontenit. Deajuns să te pui în faţa soarelui așa cum ești, tot numai mizerie, și atunci vei fi tot luminat. Şi lumina îți încălzește inima. Nu poţi atunci decât să plângi de bucurie pentru darul acestei frumuseţi şi să îţi căinezi petele și întunericul. Stai în faţa soarelui, în Biserica slavei ca în cer, în tainele ei dumnezeieşti și te cureți de murdărie, te vindeci. Nimic altceva să nu faci.

Numai acest fapt de a sta în faţa lui Dumnezeu este deajuns. Să te vadă Domnul Dumnezeul Tău. Să stai în faţa luminii Sale, oricum ai fi îmbrăcat. Să nu te ascunzi în vreo spurcată crăpătură a sinelui tău. Sălăşluieşti în faţa Sa, cu tot cu întunericul tău şi cu trecerea vremii te vei lumina. Nu pleca! Nu părăsi această frumuseţe! Nu cârti pentru nimic în lume! E felul nostru de a ne arăta credinţa. Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte. Atunci, dacă stăm nemişcaţi de gânduri, Dumnezeu, ca un mare lunetist, Cel mai mare, ne va ochi şi ne va răni de dragostea Sa. Împărăţia frumuseţii se va arăta atunci în noi. Va învia Hristos din mic mormânt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s