Călător prin Sfântul Munte

Scurt fragment de jurnal 2011

Câtă odihnă! Să nu trebuiască să zici nimic, să nu ai pe nimeni căruia să îi porţi de grijă, doar să fi purtat, şi singura ta grijă a să te laşi în voia lui Dumnezeu, oricare ar fi ea! Ca întotdeauna, paradoxal, lucrurile uşoare sunt cele care par omului cele mai grele. Ce este mai lesne omului decât să petreacă în dragoste viaţa lui şi totuşi noi preferăm să ne pierdem zilelele în osteneli sâcâitoare şi fără de rost, de la răsăritul soarelui până târziu în noapte? Uităm atât de uşor că am fost făcuţi pentru bucurie şi nu pentru chin.

Părintele P. ne dă o oră de voie, cât timp el îşi rezolvă treburile prin mănăstire. Şi iată intrăm în Mănăstirea Vatopedului la ceas de linişte! Soarele sus în înaltul cerului şi nimeni să ne tulbure pacea.

Intru împreună cu Mihai în biserica goală şi ne închinăm la icoane. Ne rugăm împreună la icoana din stânga pronaosului. Intrăm în naos. Zăbovim. Câtă tihnă!

Un părinte curăţa cu un şpaclu ceara de pe jos chiar în mijlocul bisericii, sub policandru. Mă simte şi mă lasă în treaba mea, dar la un moment dat, se întoarce brusc spre mine şi mă întreabă:

„-Απο που εισαι; De unde ești?

–Απο τη Ρουμανια. Din România.”

Apoi își continuă râcâitul. După o pauză, destul de lungă, mă interpelează din nou, de data asta cu oarecare tensiune în glas:

„-Τι θελεις; Ce vrei?” În clipa aceea, ca pus la zid, puținele mele cunoștințe de greacă se bulucesc spre a-mi ieși din gură ca să dau un răspuns cât mai complet, adică ştiţi am venit cu părintele P., care e prin mănăstire cu treabă, nu stăm mai mult de-o juma de oră, iar eu mă plimbam cu Mihai, eram şi eu prin Biserică pe-aici, ne închinăm, dar cum să spun toate astea, oh! Şi iată că nu reușesc să scot un răspuns, dar dintr-o dată îmi iese cu totul altceva, mult mai scurt și la țintă:

-„ΤΙΠΟΤΑ!” (NIMIC!)

Nu vroiam nimic de fapt. Atunci părintele se luminează la față, zâmbește larg și exclamă:

„-Bravo!”

Am priceput pe loc că acesta era singurul răspuns la această întrebare. Fiindcă este o întrebare pe care Dumnezeu ne-o pune în fiecare zi, și-n fiecare clipă: Ce vrei copilașul meu? Ce vrei astăzi? Ce vrei mâine? Ce să îți mai dau, cu ce să te mai servesc?

Dar ce să vrei când te a afli în preajma lui Dumnezeu, în casa Lui, CE SĂ MAI VREI atunci când ai totul?

-NIMIC.

Un gând despre „Călător prin Sfântul Munte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s