Să respiri aerul ei!

Nu cunoaştem altă viaţă în Hristos decât viaţa în Biserică. E viaţa tainelor Bisericii. Ea te hrăneşte din sânii ei şi nu ai trebuinţă de nimic altceva ca să fii cu totul împlinit şi luminat. Nu ai dileme care să te macine, nu ai păreri care să te sluţească. Eşti un fiu liber al Împăratului. Te plimbi slobod prin împărăţia Tatălui tău. Te bucuri de toată lumina. Biserica îţi dăruieşte tot ceea ce are, pe ea însăşi, Trupul lui Hristos. Să nu ai păreri, să stai sub ascultare faţă de părintele duhovnicesc, să iubeşti Trupul Bisericii mai mult decât pe propriul tău trup, să iubeşti credincioşii ei, veştmintele ei, cântarea ei, poezia ei, zugăvreala ei, icoanele ei, dverele ei, arhitectura ei, dungile din frescă sau felul cum cade lumina prin ferestrele strâmte.

Să respiri aerul ei.
Să bei băutura ei.
Să asculţi cuvintele ei.
Să trăieşti în atmosfera ei.
Să fi al ei cu totul.
Să nu ai nimic al tău. Să fi copleşit de ea.
De dragostea lui Hristos.

Şi atunci ce nevoie să mai ai de lume, de teatrele ei, de filmele ei, de cărţile ei, de personajele ei, de tablourile ei şi de aventurile ei golaşe? Biserica îţi împlineşte toate doririle, căci ea este marginea doririlor: poetului îi citeşte poezie, artistului îi arată culoare, muzicianului preafrumoase cântări, aventurierului primejdii nebănuite, doritorului de prieteni îi dă fraţi şi surori, pe iubitorul de înţelepciune îl hrăneşte cu înțelepciunea cea de sus, beţivului îi dă beţie, şi ce mai beţie!, iubitorului de împreunare, unirea cu Dumnezeu. Ce vrei să îţi dea şi să nu îţi poată da însutit? Vezi şi citeşte la Regi II, despre David. Căci pântecele ei, atotcuprinzător s-a făcut. Iar omului, acestui Căutător obsedat de fericire, îi dă fericirea întreagă şi veşnică, Împărăţia Cerurilor. Încă de pe aici, în pregustare.

Să trăieşti cu Sfânta Spovedanie ca-ntr-o baie, iar cu Dumnezeiasca Împărtăşanie ca şi cu o doctorie care te vindecă şi te veseleşte neîncetat.

Și dacă străluceşti, Biserica străluceşte. Dacă îl odihneşti pe aproapele, nu tu îl odihneşti, ci însuşi Dumnezeu. Atunci el începe să se simtă bine cu tine, chiar dacă taci, simte că nu îl deteşti, că nu îţi este indiferent, dar nici nu eşti în mod bolnăvicios legat de el printr-o zeloasă dorinţă de a îl coverti la ideile tale. Nu ai ideologii cu care să îi striveşti pe cei din jur. Dacă tu te rogi, el nu înţelege ce se petrece. El nu ştie ce trăim în Sfânta Liturghie, dar se va bucura fără să știe de lucrarea aceea fină care se petrece în tine. Dacă tu nu cauţi dreptatea ta, celălalt poate nu va vedea, dar ceva va simți. Nu-și va explica prea multe, dar are vreo importanță. Rodul este dulce.

Poate că la început se va dezgusta de această nebunie a ta, dar încet-încet îşi va zice că e mai bine cu acesta decât cu acela care veşnic are păreri şi se împotriveşte.

Spunea părintele Sofronie că cea mai bună misiune este să fie aşezat un altar şi să se slujească Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Atunci fără predici și strigăte, atraşi de lumina ei oamenii vor veni singuri şi se vor adăpa cu folos.

Realitatea este însă că am câţiva colegi la birou care detestă clericii. Le-am adus sandvişuri, mâncăm și putem să ne bucurăm împreună. Mai glumim; se mai opresc câteodată de la înjurături.

Oare eu am scris lucrurile astea demult?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s