Cel ce se liniștește singur în chiilia sa să se asemene cu întâia muceniță Tecla. Aceasta stând lângă fereastră și ascultând propovăduirea lui Pavel, era cu totul răpită de la lucrurile acestei lumi și de la înseși nevoile trupului. Căci, se spune în Viața ei, nu se mișca de acolo, era ca și lipită de fereastră, ca un păianjen; nu se ducea nici să mănânce, nici să bea, ci numai asculta pe Pavel. Când el pleca, mergea și ea după dânsul, lăsându-și părinții, logodnicul și toate celelalte, necăutând decât pe Pavel. Alerga cu sârg în urma lui și nu cugeta la altceva decât la el. Dragostea pentru Pavel o stăpânea așa de tare, încât îngenunchea pe locul unde propovăduise Pavel și săruta pământul unde stătuseră picioarele lui. Și să nu ți se pară nepotrivit ceva din toate acestea; dacă n-ai găsit încă rostul lor, caută și-l află.