Experiența diagnosticului în Cancer (Partea II)

Trecut și viitor

În momentul diagnosticului, apar în general două tipuri de întrebări. În primul rând, cele legate de trecut: „De ce mi s-a întâmplat așa ceva? De ce m-am îmbolnăvit? Care este cauza bolii mele?”.Aceste întrebări explorează cele patru cauze arhicunoscute ale acestei boli, ce țin de viața biologică a trupuluigenetica, alimentația greșită, sendentarismul șipoluarea de toate tipurile.La acestea trei se adaugă un alt tip de cauză, cel legat de viața sufletului, psihologică.Sau așa numitele „traume”. Sunt școli terapeutice în cancer care susțin că această boală este cauzată de un factor psihologic, de un moment traumatic: moartea cuiva drag, un divorț, stresul prelungit, nașterea unui copil cu probleme, o relație caustică de tip victimă-călău, sau pur și simplu o așezare greșită a vieții sufletești, persoane care nu pot spune „nu” sau persoane fără voință și câte și mai câte. Această teorie psiho-somatică merge până într-acolo încât identifică fiecare tip de cancer cu existența unei anumite probleme psihologice, mizând pe găsirea și psihanalizarea precisă a traumei psihice, fapt care va conduce la vindecarea de boala fizică.

Fiecare dintre aceste cinci tipuri de cauze (sau combinații ale acestora) își au exponenții lor în medicină, printre doctori sau nedoctori. Fiecare va dori să te ajute conform concepției sale.

Există și abordarea, specifică mai cu seamă medicinei standard alopate, axată pe rezultate pragmatice, în care nu contează atât de mult cauza, cât contează să eliminăm boala, cu orice preț. Aceasta este o luptă cu un caracter negativ, împotriva celulor canceroase, dar care lovește trupul în întregul lui, motiv pentru care vor exista efecte secundare. Uneori au fost trecătoare, iar oamenii au fost mulțumiți că și-au prelungit șederea pe pământ.

Cel de-al doilea tip de întrebări este legat de viitor: „Ce trebuie să fac? Voi trăi, voi muri? Ce șanse am? Ce terapie să aleg?”.Răspunsul dat acestor întrebări despre viitor este în strânsă legătură cu răspunsul dat la întrebările despre trecut, de mai sus, legate de cei cinci factori posibili ai bolii. Nutriționistul te va îndemna spre alimentație, psihologul spre rezolvarea traumelor, alopatul spre prelungirea vieții prin tratamente cu citostatice, radioterapie sau, mai nou, genetice.

Iar tu vei lua hotărâri în funcție de importanța pe care o dai fiecărui factor. Cred că este important pentru pacient să-și cunoască concepțiile personale și, în felul acesta, să știe de ce a luat anumite decizii și nu altele. Pe baza a ceea ce crezi, a formării tale, a valorilor tale, vei lua deciziile care te privesc. Ceea ce am înțeles eu este că soluțiile unilaterale prezentate ca „vindecătoare” trebuie privite cu scepticism. Mai degrabă, cu îngăduința lui Dumnezeu, să consideri că se află printre terapii și una care ți se potrivește și ar putea să te vindece ‒ dar cum vei ști care este aceea? Nu văd altă cale aici decât a alege cu pace pe aceea care îți iese în cale, și apoi a merge înainte, cu încrederea deplină în pronia lui Dumnezeu. Altă cale nu este. Cine promite cu certitudine vindecarea, în stadiul actual al descoperirilor, este ‒ în cel mai bun caz ‒ naiv.

Asaltul asupra pacientului

Imediat după aflarea diagnosticului, vine momentul asaltului mediului asupra pacientului. Pe de-o parte sistemul medical, cu protocoalele sale mai vechi sau mai noi, citostaticele (vincristină, dacarbazină, carboplatin, bleomicin ș.a.m.d.), fie imunoterapiile alopate (interferon, nivolumab ș.a.m.d.), cu toate variantele lor. 

Pe de altă parte, toți adepții naturiști ‒ sau prietenii și familia, în funcție de povestirile de vindecări pe care le-au auzit până la ora respectivă ‒ vor recomanda ciuperci din Munții Orăștiei, bioenergie, rădăcină de păpădie, licori pe bază de plante, ceai de năprasnic sau de tătăneasă, creme cu tămâie și celelalte. Unii îți vor spune să eviți anumite alimente, alții, dimpotrivă, să le consumi, fiindcă sunt… anticancerigene! Alții te vor implora să treci la un regim complet raw-vegan, alții însă, dacă o vei face, vor considera că ai luat-o pe căi greșite. Și tu, ce să faci?Răspunsul este că nu-i ușor de răspuns la această întrebare. Cred însă că a recunoaște dificultatea aceasta limpezește mult situația. E clar că este nevoie de Dumnezeu, de încredințare, de rugăciune și de pace în inimă. Tot ce se face cu tulburare duce la deznădejde. După stăruitoare cereri și multe încercări, vei vedea că Domnul se va milostivi și va răspunde. Pentru fiecare în felul său. Nu există rețete. Există încredere. Spune în „Filocalie” Sfântul Varsanufie că „Nu poate muri cineva fără hotărârea lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi mușcat de zeci de mii de șerpi veninoși”.

Sunt multe de spus, dar un lucru este clar: lupta cu gândurileeste teribil de importantă în lupta cu boala. Nu e momentul acum să intru în detalii, însă esența este că asaltului psihologic extern și intern, omul trebuie să-i răspundă cu rugăciune către Făcătorul său.

Unora le este mai frică de moarte decât de iad. Adică de despărțirea dureroasă și vremelnică a morții față de veșnicia întunericului îndepărtării de Lumina lui Dumnezeu. În cazul acesta, supraviețuirea cu orice preț își are într-adevăr o bază solidă: vrei să amâni momentul dispariției din această viață cât mai mult posibil. Fiecare e liber să dorească ceea ce îl atrage, dar e bine să se cerceteze pe sine și să afle limpede încotro trage. E bine să știi unde stai, pe ce latură.

Alege! Natural sau chimic?

Un alt factor care va conta când vei lua o decizie terapeutică este poziția ta personală, în general, despre medicină. În general, cu toții ne mișcăm între două puncte extreme: medicina naturistăși medicina alopată.

Dacă nu ești o persoană teribil de informată, cum suntem mulți azi, și ai, prin urmare, o părere bună sau nici o părere despre medicina alopată, nu-ți vei face multe probleme și vei urma tratamentul medicului oncolog. Bunica așa ar fi procedat, cu siguranță. Fără nopți nedormite, fără introspecții interminabile. O operație, o serie de citostatice, niște radioterapie sau imunoterapie clasică cu interferon și… cam atât. Fără comentarii. Și a scăpat. Azi însă, cu cât oamenii sunt mai educați și mai informați, lucrurile se complică.

Dacă citești multe pe internet, poți avea o părere foarte proastă despre medicina alopată, și atunci vei ajunge foarte repede la soluțiile oferite de cea naturistă sau soluții alternative. Vei ține probabil fie o cură cu sucuri sau doar cu apă. Sau vei deveni „zen”. Nu intru mult în detalii, toate le găsim azi pe internet. Ce trebuie spus însă este că toate terapiile anticancer ‒ fie ele alopate sau naturiste ‒ își au detractorii și susținătorii lor înfocați. Dacă o pornești pe calea „aflării adevărului”, ea este înfundată. Ca să nu te păgubești cu vreo nevroză, va trebui să dai dovadă de multă trezvie și discernământ, lucru rar întâlnit. Au existat cazuri de succes și de-o parte și de alta, dar și eșecuri ilustre. Naturiștii extremi îi consideră profitori pe alopații vânduți companiilor farmaceutice, iar oncologii puri și duri îi consideră șarlatani sau înșelați pe naturiști. Nădăjduiesc că această situație caricaturală să înceapă să se demanteleze azi și să-i ia locul un dialog. Am văzut pe holurile spitalului Colțea, la Oncologie, un afiș despre efectele terapeutice ale alimentației sănătoase. Am impresia că în anumite clinici a apărut deja o combinație între cele două zone.

Tratament negativ sau pozitiv

Eu personal, după o lungă perioadă, am înțeles însă că există, în genere, două abordări diferite și mi-am împărțit alegerile după acest model. Mi-a fost mai simplu așa. 

Pe de-o parte, abordarea negativăa terapiei bolii ‒ o abordare de urgență, în care pui accentul pe atacarea tumorilor fie chirurgical, fie chimic, fie cu diverse substanțe naturiste, care atacă procesul tumoral în mod direct. Iar pe de altă parte, abordarea pozitivă,care întărește sistemul natural de apărare să lupte dinlăuntru. Am înțeles că pot fi momente când ești forțat să abordezi negativ situația și trebuie asumate consecințele. Nu ai altă cale decât să ataci în ansamblu și boala, și propriul tău corp. O operație poate debloca un organ sau micșora masa tumorală și viața poate continua, îți poate da timp să cauți mai departe propria ieșire din impas. La fel și chimioterapia, e de luat în seamă în anumite situații și respectând anumite protocoale. 

A lua o hotărâre în acest caz și a evalua efectele adverse nu este lucru ușor. O spun din nou: ai și varianta simplă, să alegi un medic și te lași pe mâna lui și să nu-ți mai faci probleme. Mori sau trăiești împreună cu el. Dar scapi de dureri de cap. E o cale mai simplă ‒ dar, dacă ești un om obișnuit să fie informat, care comunici și ai relații numeroase, atunci trebuie să limitezi canalele de informare pe cât posibil, pentru că altfel vei fi afectat de hiperinflația de informații terapeutice, care te vor bulversa și te vor convinge să renunți la medicul tău. Să zicem totuși că nu renunți la el, în pofida valului informațional. Ce te faci însă dacă trec lunile sau anii și boala avansează? Este acesta un motiv să renunți la medicul în care îți pusesei toată nădejdea? Iarăși, răspunsul e greu de dat. Te-ai hotărât să intri în sfera incertitudinilor? Din nou, numai Domnul te poate salva și încredința în inima ta de răspunsul cel bun.

Eu aud aproape zilnic teorii care se bat cap în cap, și nu doar între extreme, ci chiar din cadrul aceleași zone, naturiste sau alopate. Un exemplu de zilele trecute este acela al influenței fie profund pozitive, fie profund negative asupra metastazelor pulmonare pe care o are efortul fizic intens, alergarea. Unii spun că oxigenul le face să dispară, alții spun că efortul intens le face să crească.

Lupta pozitivă: armata ta împotriva celor 10.000

Partea slabă a tratamentelor de tip negativ, pe lângă faptul că lovesc colateral în sistemul imunitar, este că ele doar asigură o supraviețuire. Atâta vreme cât sistemul tău de apărare nu a reînvățat să lupte, chiar dacă proliferarea canceroasă a fost zăgăzuită temporar din exterior prin substanțe chimice, cel mai probabil e că, mai devreme sau mai târziu, ea va reveni. Ideal ar fi să te poți întoarce la starea inițială, în care sistemul imunitar elimina cele 10.000 de celule canceroase zilnic, fără probleme.

Un doctor venerabil cu multă experiență mi-a spus la un moment dat că această boală este foarte personală și nu încape în statistici, iar în stadiile avansate, soluțiile unilaterale, care promit totul, ar trebui privite cu reticență. Sunt atât de complexe cele câteva miliarde de reacții chimice care au loc între substanțele din corpul nostru, încât e dificil să dai prognosticuri. Iar astăzi, nici chiar în bolile în care până nu demult se aplicau tratamente standard cu rezultate statistice previzibile, precum pneumonia, nu mai există certitudinea unor răspunsuri constante la medicamente pe populații largi. Personalizarea este cheia ‒ și aici medicul trebuie să-și depășească atribuțiile protocolare standard, să te privească în ochi și să strige în inima lui: „Doamne, ajută-mă, inspiră-mă!”.

Deci fie atacăm tot, lansăm bombe în corp atât asupra dușmanilor, cât și asupra noastră, văzând apoi cine trăiește și cine moare, fie încercăm abordarea pozitivă, aflată la momentul actual al cercetărilor la jumătatea distanței dintre naturist și alopat, prin clinicile care promovează nenumărate alternative, așa numitele imuno-bioterapii: fie că sunt tratamente cu celulele dendritice, cu diverse proteine, cu cantități mari de vitamina C, vaccinuri imunomodulatorii, curcumină, resveratrol, ciuperci imunitare, ozonoterapie, hipertermie, acid alfalipoic etc., fie chiar efectele secundare descoperit anticancerigene ale altor medicamente pentru alte afecțiuni.

Tot în această categorie terapeutică pozitivă eu mi-am inclus: evitarea stresului, a supărărilor, a conflictelor, liniștirea minții, schimbarea stilului de viață, o alimentație cumpătată și chiar punerea în lucrare a unor daruri ignorate. Să scrii poezii, de exemplu, sau să dai sens într-un jurnal faptelor celor fără sens.

În plus, boala, fiind mereu cu tine, te obligă la o stare mai acută de trezvie. Ajută mult viața duhovnicească. Te îndeamnă, cu fiecare durere, să te rogi. Spre exemplu, ai putea să devii conștient că, în momentul în care respiri, la câteva secunde doar, tot aerul pe care îl inhalezi îți pătrunde în plămâni, se amestecă cu sângele, de aici coboară în inimă, de unde este pompat mai departe în țesuturi, și doar în câteva secunde ajunge la fiecare din miliardele de celule ale trupului tău. Ei, și-atunci nu este o ocazie colosală să-l amesteci cu rugăciunea de-un-singur gând, cu „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”? În doar două-trei secunde, miliardele de celule să primească energia de viață făcătoare a lui Dumnezeu. Nu-i aceasta o ocazie înfricoșător de la îndemână de a atrage în tine Viața și de a elimina moartea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s